Luntrea pluteste pe valuri valsand,
In ritmul mareic al neantului imens,
Luntrasul trudeste la vasle cantand,
Arhaicul refren de zbucium intens.
Strabate suisuri in spatiu si timp,
Cu vasla proptita-n creste de val,
Luntrasul se simte ca un zeu din Olimp,
Cand calca furtuna si ajunge la mal.
Sfidand stihia se avanta in larg,
Sa infrunte neantul si valul nestins,
Luntrasul isi face speranta catarg
Si strabate cu luntrea intregul cuprins.
Il mana din urma crampeie de vis,
Ce-i tulbura simtirea si linistea din piept,
Luntrasul a zarit intr-un mic paradis,
Un chip de gazela ce inima i-a rupt.
Luna se inalta pe cerul instelat,
Poleind pamantul cu priviri de foc,
Luntrasul vasleste trist si insingurat
Pe intinderea pustie si fara noroc.
Il doare departarea de aleasa lui
Si-i aude glasul in susur de izvor,
Sufletu-i goneste in zbor haihui,
Pana la portita casei cu pridvor.
Te-am intalnit frumoasa mea de vis
In zumzetul divin al florilor de mai,
In suflet mi-ai aprins lumini din paradis
Si inima mi-ai luat-o aruncand-o in rai.
Vino, dar, cu mine pe a vietii carare,
Sa fii mireasa mea pana la sfarsit!
Te voi iubi nespus si fara incetare,
Din zorii tineretii si pana-n asfintit.
Luntrea pluteste pe valuri valsand,
In ritmul navalnic al neantului imens,
Luntrasul trudeste la vasle cantand,
Povestea unei iubiri ce arde intens.
lagurasobei 