Feeds:
Articole
Comentarii

Serenissima speranta,
Fiica regelui Maibine,
De la noi si-a luat vacanta.
Si a plecat hai-hui prin lume.

Am tot cautat-o acasa.
Batand disperati in poarta.
Sa vedem daca-i mai pasa.
De noi toti, de a noastra soarta,

Dar ea a plecat din tara.
Fara nicio circumstanta.
Soarta noastra-i cam bizara.
Vom lupta fara speranta.

Cei ce au alungat speranta,
Si mai binele afara,
Vor plati candva chitanta.
Pentru ca au distrus o tara,

N-o sa-i ierte acest popor,
Pentru ceea ce au facut .
Nici in vecii vecilor,

Apatrizi lipsiti de suflet.
Zarafi lacomi de arginti.
II va pierde al lor umblet,
Epigoni fara parinti.

Anunțuri

Cand un om destept, face pe ‘”prostul”,acest lucru poate fii un spectacol amuzant si chiar benefic pentru cei din jur dar cand dimpotriva un prost face pe desteptul,asta este un demers impotriva firii,si intotdeauna pagubos pentru cei ce-l iau in serios asa ca, lasati-i pe cei destepti sa ajunga acolo unde vor sa ajunga dar impiedicati-i pe prosti sa se catere acolo unde nu le este locul,cu atat mai mult cu cat se stie ca unde-i minte e si cinste si omenie, iar prostia face casa buna cu nesimtirea si necinstea

Cum as putea…

Cum as putea sa-ti multumesc.
Venerabila madona,
Pentru harul tau regesc.
Lipsit de tenta epigona,

Prin viforul atator vremuri,
Mi-ai fost alaturi pas cu pas,
Si n-a fost chip sa te cutremuri
In clipele de greu impas,

Cu zambet senin si cald,
Si deseori cu indemn blajin,
Mi-ai fost vesnicul herald,
Din nestinsul rost divin,

Deziluzie

Santem niste prizonieri,
Pe o insula pustie
Si ne hranim doar cu pareri,
Despre cum am vrea sa fie
Dar peste noi se tot asterne,
Sub a soarelui lumina
Birul falselor guverne,
Ce din haos par sa vina
Ne-au luat painea si cutitul
Si-au secat izvorul vietii.
Au instrainat pamantul
Plin de roua diminetii,

Rupese-n bucati sistemul,
Ce ne-au transformat in sclavi,
Si sa-i tulbure blestemul,
Miilor de soimi bolnavi

Credinta in Dumnezeu iti confera echilibru, armonie, si puterea de a lupta pentru realizarea celor mai nobile si frumoase idealuri!

Dumnezeu ste entitatea energetica divina ce a creat legi , procese si fenomene, care au facut posibila aparitia si perpetuarea vietii pe pamant orice incalcare a acestora are efect distructiv noastra insine, si a vietii in general

Ateismul este un viciu sau boala care in mod inevitabil te duce pe terenul nisipurilor miscatoare, unde cu siguranta iti vei distruge atat corpul energetic, cat si pe cel fizic.

Revelatii nocturne

E atata noapte-n jur,
Ajunsa la ceas tarziu,
Si luna cu migala-si cerne.
Colbul galben auriu,

In juru-i se aprind pe rand,
Sublime torte arhieresti,
Ce cuprind nemarginirea
Sub bolta proniei ceresti

Lumea-i scufundata-n somn,
Sub puzderia de stele,
Si viseaza in ritm enorm,
Doar victorii in lupte grele,

Eu incerc fara succes,
Sa-mi abrog uitari de sine,
Dar constat ca n-am acces,
Ca somnul fuge dela mine.

Prin gradini, un cor de greieri,
Canta acum pe veresie,
Arii ce imi dau fiori,
Magistrala simfonie,
Din stravechile viori,

Pe ici pe colo prin vreo curte ,
Cate un caine latra scurt,
Trezit brusc din somnul care,
Niciodata nu-i prea mult,

Undeva in departare,
Se inalta catre cer.
Acocosilor cantare-n
Cor navalnic efemer,

Duhul noptii, o zboare.
Peste atatea mari si tari.
Si peste toate o sa coboare.
Al zilei antic cavaler.

M-am certat candva cu Timpul,
Si l-am apostrofat cu sete
Dar si-a spus si el cuvantul ,
Lovindu-ma pe indelete.

Am fugit dupa himere,
Crezand ca le voi ajunge,
Si am simtit cu precadere,
Cum miasma lor ma frange,
Zarurile-s aruncate,
Si cand vii pe acest pamant,
Ce-i al tau e pus deoparte,
Printr-un sacru legamant,

Totul e gravat pe o fila,
Pe care-i scris numele tau,
Si te duce fara mila,
Pe drumul scris de Dumnezeu,
nicicand sa nu lovesti
Tesatura sacra firii
Ca vine o vreme cand platesti
Lacomia preamaririi,

Esti un simbol efemer,
In eterna carte a lumii,
Dar nu vei straluci pe cer.
Langa chipul bland al lumii

Priveste umil spre stele.
Cand toate stralucesc pe bolta,
Si nu te avanta spre ele,
Cu nepasarea-ti dezinvolta,
Lasa-ti sufletul sa zboare,
Spre eternul foc divin,
Ca mintea ta sa masoare,
Rostul clipelor ce vin.

Timpul, batran orooroc,
Te indeamna cu blandete,.
Sa-ti pastrezi sub cald obroc.
Visarile din tinerete,
si cu ele-n gand si-n suflet,
Sa pasesti pe greul drum,
Istovit de atata umblet,
Spre amurgul de acum