Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘poezie’ Category

Revelatii nocturne

E atata noapte-n jur,
Ajunsa la ceas tarziu,
Si luna cu migala-si cerne.
Colbul galben auriu,

In juru-i se aprind pe rand,
Sublime torte arhieresti,
Ce cuprind nemarginirea
Sub bolta proniei ceresti

Lumea-i scufundata-n somn,
Sub puzderia de stele,
Si viseaza in ritm enorm,
Doar victorii in lupte grele,

Eu incerc fara succes,
Sa-mi abrog uitari de sine,
Dar constat ca n-am acces,
Ca somnul fuge dela mine.

Prin gradini, un cor de greieri,
Canta acum pe veresie,
Arii ce imi dau fiori,
Magistrala simfonie,
Din stravechile viori,

Pe ici pe colo prin vreo curte ,
Cate un caine latra scurt,
Trezit brusc din somnul care,
Niciodata nu-i prea mult,

Undeva in departare,
Se inalta catre cer.
Acocosilor cantare-n
Cor navalnic efemer,

Duhul noptii, o zboare.
Peste atatea mari si tari.
Si peste toate o sa coboare.
Al zilei antic cavaler.

Read Full Post »

Ne-am cunoscut in luna mai,
Cand pomii toti dadeau in floare,
Si cand prin ei ca-n rai cantau ,
Mii de pasari calatoare

De dupa muchea unui deal,
Soarele urca pe bolta,
Cavaler medieval,
Cu menirea dezinvolta,

Pe prispa casei ti-am zarit,
Chipul luminat de soare,
Cu parul lung si ravasit,
D e a primaverii boare.

Sbtirica si usoara.
Paseai ca printre oglinzi.
Pasi usori de caprioara,
Foc in suflet sa-mi aprinzi.

Si am plecat manati de vise
Sa ne intampinam Golgota,
Ca-n povestea cu Ulise.
Si frumoasa Pe nelopa,

Au trecut atatea toamne.
Si tot atatea primaveri,
Atatea veri trecut-au Doamne,
Dar parca toate au fost. ieri!

Si acum,cand toate-s in amurg .
Ne tinem cu drag de mana
Si clipele-n suvoaie curg.
dorind sa fim impreuna!

Read Full Post »

Drumul vietii

Foc mocnit sub spuza vremii,
Pe carari paraginite,
Pasi pierduti in crugul serii,
Cautari nestavilite.

Fermecat de raza lunii,
Prinsa-n zorii diminetii,
Tu asculti povestea lumii,
Adancind enigma vietii.

Si pleci pe drumul harazit,
De certe ratiuni divine,
Sa implinesti ce-i de implinit,
Prin salba mrejelor meschine.

Cate chemari fara raspuns,
Ti se vor abate in cale,
Soimi ce zboara mult prea sus,
Si se pierd in zari astrale.

Nor de ratacite umbre,
Plutesc ades in drumul tau,
Vestind cu intonatii sumbre,
Furtuni ce pot deschide un hau.

Si lupti cu clipa ce te apasa,
Precum cere legea firii,
Sa destrami spre cale intoarsa,
Stihia ce alunga trandafirii.

Mireasma lor revine-n valuri,
Mai puternice mai vii,
Impodobindu-se cu lauri,
Nestinsa sete de a trai.

Read Full Post »

Undeva, odinioara
La o margine de crang,
Intr-un miez de primavara,
Doua pasarele ajung.

Dand vartos din aripioare,
La drum greu si vreme rea,
S-au oprit, din intamplare
Pe aceeasi ramurea.

Cip cirip, se salutara,
El si ea cu reverenta,
Minunandu-se in taina,
De aceasta incidenta.

El zglobiu si ea frumoasa,
Se privira pe furis,
Si cu o bucurie imensa,
Se avantara in frunzis.

Ciripit vioi si tonic,
Se revarsa pe dearandul,
Ca un vast concert simfonic,
Ce inunda intreg crangul.

Peste jerbele sonore,
Printre arborii batrani,
Patrund razele de soare,
Ca o ploaie de lumini.

Singuratic trubadur
Vantul leagana frunzisul,
Intr-un vals fara cusur,
Freamat curgator ca visul.

In micutul colt de rai,
De patrunzi pe vreo carare,
Peste toate acestea dai,
De ai suflet si chemare.

Read Full Post »

Luntrea pluteste pe valuri valsand,
In ritmul  mareic al neantului imens,
Luntrasul trudeste la vasle cantand,
Arhaicul refren de zbucium intens.

Strabate suisuri in spatiu si timp,
Cu vasla proptita-n creste de val,
Luntrasul se simte ca un zeu din Olimp,
Cand calca furtuna si ajunge la mal.

Sfidand stihia se avanta in larg,
Sa infrunte neantul si valul nestins,
Luntrasul isi face speranta catarg
Si strabate cu luntrea intregul cuprins.

Il mana din urma crampeie de vis,
Ce-i tulbura simtirea si linistea din piept,
Luntrasul a zarit intr-un mic paradis,
Un chip de gazela ce inima i-a rupt.

Luna se inalta pe cerul instelat,
Poleind pamantul cu priviri de foc,
Luntrasul vasleste trist si insingurat
Pe intinderea pustie si fara noroc.

Il doare departarea de aleasa lui
Si-i aude glasul in susur de izvor,
Sufletu-i goneste in zbor haihui,
Pana la portita casei cu pridvor.

Te-am intalnit frumoasa mea de vis
In zumzetul divin al florilor de mai,
In suflet mi-ai aprins lumini din paradis
Si inima mi-ai luat-o aruncand-o in rai.

Vino, dar, cu mine pe a vietii carare,
Sa fii mireasa mea pana la sfarsit!
Te voi iubi nespus si fara incetare,
Din zorii tineretii si pana-n asfintit.

Luntrea pluteste pe valuri valsand,
In ritmul navalnic al neantului imens,
Luntrasul trudeste la vasle cantand,
Povestea unei iubiri ce arde intens.

Read Full Post »

Amintiri, amintiri,
Stol de pasari calatoare,
Roua-ti joaca in priviri,
Bolta timpului tresare.

Licariri de perle seci,
Ti se abat pe dinainte,
Si-n lumina lor ineci,
Focul clipelor pierdute.

Amintiri, amintiri,
Dangat de clopote mute,
Efemere regasiri,
Pe vechile carari stiute.

Cu pas domol de pelerin,
Timpul se calatoreste,
Si in urma lui raman,
Doar un nume si o poveste.

De pe strune de vioara,
Se desprinde un vifor cald,
Sufletul mi-l inconjoara,
Si-l arunca in hazard.

Read Full Post »

Exista un edificiu al naturii, in care si-au dat intalnire intr-o simbioza desavarsita,  cele  doua regnuri ale vietii, formand impreuna un adevarat colt de rai, lasat de d-zeu pe pamant, pentru binele si bucuria oamenilor. Dealungul timpurilor, multi poeti i-au cantat frumusetea fara seaman,  elogiindu-l in  diverse  modalitati. Dintre acestia,  marele poet Mihai  Eminescu, spunea in una din poeziile sale:

Imparat  slavit e  codrul,

Neamuri mii  ii  cresc sub poale,

Toate infloresc  din mila

Codrului,  mariei sale.

Cand intri  intr-o padure  trebuie  sa-ti lasi,  la figurat  vorbind, incaltarile la intrare si sa pasesti pe cararile ei cu smerenie  si respect, ca si cand ai intra  intr-un templu.  Vei vedea in jurul tau, o maretie  fara seaman!

Trunchiurile copacilor drepte ca lumanarea, intr-o verticalitate ametitoare, invaluite de podoaba picturala a frunzisului, prin care razele soarelui se strecoara fragmentate, in luciri ritmate de adierile vantului jucaus.

Freamatul frunzisului atinge note armonice, ca intr-o simfonie in surdina, peste care se astern trilurile pasaretului, ascuns prin tufisurile  ce abunda de jur imprejur. Pe scurt,  chiar daca ma repet, un colt de rai pe pamant!  Din pacate,  lacomia, setea de inavutire, ignoranta si lipsa de  respect fata de  bogatiile si frumusetile acestei tari, au provocat un adevarat dezastru  ecologic  in  ce priveste administrarea  si exploatarea padurilor!  Zeci si sute de mii de ha  de padure au fost rase de pe fata pamantului in Moldova,  Transilvania,  Banat, Oltenia. Astfel,  Romania   a  devenit cea mai mare exportatoare  de  cherestea in stare bruta din Europa. O performanta  de trista notorietate!  O  iresponsabilitate  colosala. Toate  tarile  din Europa,  cu exceptia Romaniei,  si-au  protejat  acest tezaur cu maxima eficienta. Noi n-am fost si nu santem capabili sa  aparam bogatiile solului si subsolului.In schimb, santem capabili sa le distrugem!

Read Full Post »

Older Posts »